Nu te mai intoarce...
de Alexandru Vlahuta
Nu, nu te mai intoarce. E zadarnic!...
S-a stins adinca, sfinta mea iubire,
Prea mult ma chinuia. S-am biruit-o,
Am mutilat-o toata,
Cu dintii si cu unghiile-am rupt-o,
Am omorat-o, uite! Acum tace.
In fine, tace. Si sangele in vine
Mai potolit imi bate.
Si noaptea pot dormi. Nu ma mai vaiet.
Chemindu-te, pierduta. A, ce bine-i!
In linistea aceasta nesfirsita
Mi-i inima-mpacata;
Si tese, tese-n firele uitarii
Odihna-mi scumpa. - Nu te ai intoarce -
Sa te urasc voi, cum stiui odata
Sa te iubesc, nebuna:
Sa te urasc pentru-ai meu ani in floare
Ce ti-i jertfii in chinul asteptarii;
Sarmana tinereta fara parte,
In umbra istovita!...
A... dar in ura suferi: plingi in ura...
Si eu... eu l-as vrea vesnic inainte.
Urindu-i vesnic. Nu mai am putere
De lupta, nici de lacrami;
Vreau liniste - tacere-adinca. Faceti
Sa tac acolo-n fund sinistrul geamat.
E cineva acolo-n fund, un dusman,
Un bolnav ce se vaita;
E cineva strivit de-o greutate,
De-un chin de care nu poate sa scape,
E-un suflet ce se zbate, cere sprijin,
Si nu vrea sa se stinga!
Gazeta sateanului, 5 martie 1898
Nu te mai intoarce...
Aceasta pagina a fost accesata de 1756 ori.
