La tara
de Alexandru Vlahuta
Dati-mi o sapa, un tapoi, o grebla;
Eu nu ma sperii de zaduful verii.
Sub sarutarea soarelui fierbinte
Voi sa muncesc la tara.
Asa, cu minecile suflecate,
Cu gitul gol, cu fusta prinsa-n bete,
A cimpului smerita si grea truda
O-ntimpin fara grija.
Aici as vrea pe palidele doamne,
Cu zimbet ostenit, cu miini de ceara,
Sarmane frunze vantului lasate,
Flori rasarite-n umbra;
Pe bolnavii de visuri si de streche,
Pe trintorii netrebnici, gura-casca,
Puhavi de somn, slabiti de trindavie,
Fantome-njobenate.
Jos diamantele! Pe foc corsetul,
In care pieptul sta ca floarea-n sera!
Sa cerem soare, aer, sanatate:
La tara! ... Hai la tara!...
Ce forta de viata e in glia
Pe care sapa or astoarna neagra:
Seminte, insecte, cuiburi de iubire! ...
Ca-ntr-o eterna goana,
Curg sucurile-nvietoare, supte;
C-o sete vesnica, de radacina,
De trunchiuri si de frunze-naripate -
Pamintul brun li-i doica.
Comori sunt de verdeata si de hrana,
De buna hran-a spicului de aur
Copt in tacere si cu-mbelsugare
La soarele lui iuliu:
Flori rosii, vesele-ntre spice,
Respira lung si rid triumfatoare.
Paringul-si toarce din pamintul umed
Tulpini subtiri si-nalte.
Din iazuri isi scot capul nuferi galbeni;
De flori pasunile-s impestritate;
Si aerul te-adoarme de mirosul
Finetelor cosite.
Un suflet bate-n orice fir de iarba,
In tot atomul din vazduh i-un suflet,
Si toate, c-o superba voluptate,
Se-mbratisaza-n soare.
La tara! Hai la tara! Sa strapungem
Manoasa coaps-a mamei din vechime,
Sa-i smulgem bogatia ei de fructe,
Comoara ei de spice:
Noi vrem cununi de trandafiri, vrem piine.
Si vinuri dulci cu zimbet cald si galben!
Nedreapta bogatie sa se verse
In valuri largi pe lume;
Si zimbetu-i sa fie pretutindeni:
In mucedul bordei ca si-n palate;
Caci noi suntem cu totii fii naturii,
Si muncitori cu totii.
Aici, sub cer, in soare! Inainte,
Cu sapi, cu furci, cu greble, cu topoare,
Noi, preotii puterii s-ai naturii,
Noi, cei frumosi si vrednici!...
Ah, cum se umfla pieptul si rasufla,
Si-n vine clocoteste-un sange proaspat:
Un fluviu nou de ginduri luminoase
In creier se revarsa.
Nu mai e jale, nici urit, nici grija,
Nu mai e lipsa, nu mai sunt razboaie..
Totu-i miscare, dragoste, speranta.
La tara! Hai la tara!
Gazeta sateanului, 5 noiembrie 1897
La tara
Aceasta pagina a fost accesata de 1983 ori.
