Lasati-ma singuratatii mele
de Alexandru Vlahuta
Lasati-ma singuratatii mele.
Mi-albeste capul, in vartejul lumii,
Pe frunti de valuri sta cununa spumii,
De mult ce se framanta intre ele.
De visuri inima pustie nu mi-i…
Senin ma urc pe-a lor inalte schele,
Strabat albastre vai, plutind prin stele,
Pamantul duca-si droaia lui de mumii!
Tihnit, ascult a gandului poveste,
Ma-nsel, si cred ca tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i asta amagire-a vietii!
Taceti s-adorm, nu voi sa prind de veste
Ca mi s-a stins vapaia tineretii,
S-asupra-mi anii grei si-astern nametii.
Romania libera, an. 1, nr. 2, 23 septembrie 1884
Lasati-ma singuratatii mele
Aceasta pagina a fost accesata de 2094 ori.
