Dar tu t-ei fi mai aducand aminte ?
de Alexandru Vlahuta
Dar tu t-ei fi mai aducand aminte?…
Eram copii: primblandu-ne-ntr-o sara,
in umbr-a noastre maini s-apropiara.
Cum tremura manuta ta fierbinte!
si nu stiu ce facea sa mi se para
Ca,-n linistea acelor clipe sfinte,
Din gandul nostru se desprind cuvinte
Ce dau fiori albastrei nopti de vara.
Atat a fost. Privirea-mi, visatoare,
Te-a urmarit cum te duceai, departe,
Pan te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare.
E mult de-atunci. Azi, rasfoind o carte,
Gasesc, uscata, intre file,-o floare.
O stii?… Ce de viata ne desparte!…
Vieata, an. I, nr. 3, 12 decembrie 1893
Dar tu t-ei fi mai aducand aminte ?
Aceasta pagina a fost accesata de 1947 ori.
