Cat ne iubeam, si cum credeam odata
de Alexandru Vlahuta
Cat ne iubeam, si cum credeam odata
Ca-i un amor ce nu se va mai stange,
Ca tot ce-n gandul nostru se rasfrange
E-o lume vesnica s-adevarata!
De multe ori, dorinta de-a te strange
La piept, mai calda, mai pasionata,
imi destepta o grija-ntunecata:
Cand voi muri… si tu-ncepeai a plange…
Poveste-i azi, si nici macar nu-i trista,
Caci totul s-a sfarsit pe nesimtite;
Nici urma din ce-a fost nu mai exista.
Vezi tu, ce de iluzii risipite!
Un semn, o fluturare de batista.
si ca un val uitarea ne inghite.
Vieata, an. I, nr. 8, 16 ianuarie 1894
Cat ne iubeam, si cum credeam odata
Aceasta pagina a fost accesata de 2034 ori.
