La Caineni
de Alexandru Vlahuta
Ne-ntoarcem devale-n Caineni, sat mare, asezat de-o parte si de alta a Oltului ca la o fuga de cal din pragul tarii. Aici e raspantia vechilor drumuri de sleau cari leaga Oltenia si Valahia mare cu Transilvania, aici e intaiul popas al chervanelor ce vin de dincolo-ncarcate cu marfuri si umplu batatura carcimelor, toamna mai ales, pe vremea iarmarocului de la Raureni. Trecem de partea cealalta a Oltului pe-un pod plutitor.
Soarele scapata-n asfintit, puind cununi de aur pe crestetele codrilor. Acum, de pe tarmul stang, in pacea amurgului, aruncam cea din urma privire dincolo, pe pamantul Olteniei, in acea gradina frumoasa, plina de podoabe, de cantece si de legende, pe acel pamant binecuvantat in care raurile curg pe nisip de aur, muntii, inveliti de codri nemasurati, ascund in sanul lor comori necunoscute, dealurile sunt acoperite de vii si de livezi, campiile - de holde imbelsugate. in Oltenia si-au infipt romanii cele dintai steaguri cuceritoare, si tot in Oltenia am avut cel dintai voievodat; iar la zile grele Oltenia nea dat pe Mihai Viteazu, pe fratii Buzesti, pe Tudor Vladimirescu, atatea suflete mari, atatea pagini frumoase si inaltatoare in istoria neamului nostru.
inchisa intre Carpati, Dunare si Olt, partea aceasta a tarii, pazita chiar de hotarele ei, a fost mai putin bantuita de navalirile barbarilor si mai aparata de amestecul popoarelor straine. in ea s-au pastrat neatinse si firea, si graiul, si portul romanesc. Casele, livezile, drumurile in Oltenia sunt mai ingrijite decat in alte parti si oamenii sunt mai dezghetati, mai iubitori de tara, mai cu credinta in Dumnezeu. Pe marginea soselelor, pe la fantani si pe la raspantii, adesea vezi cruci zugravite, icoane asezate prin copaci, sfinte semne de credinta, cari amintesc ca pretutindeni e casa Domnului - in fata lor drumetul se opreste, isi ia caciula in mana stanga, isi pleaca fruntea cu evlavie si se inchina.
Pastor in munti, plutas pe Olt, plugar la camp, sau precupet la targ, bastinasul mandrei Oltenii e pretutindenea cruce de voinic, roman destept si vrednic, facut sa tie piept nevoilor, pururea semet, increzator in el, gata sa lupte mortis pentru ceea ce i s-o parea lui ca-i sfanta dreptate, - in firea lui apriga si zvapaiata, in pornirea lui calda la visuri mari si la fapte indraznete are ceva din popa Farcas, si ceva din banul Maracine. Tineretea aceasta inflacarata, prisosul acesta de viata au facut sa se zica despre olteni ca au douazeci si patru de masele.
La Caineni
Aceasta pagina a fost accesata de 2140 ori.
