In Muntii Buzaului. Siriu
de Alexandru Vlahuta
De pe culmea Tatarului, unde se razoresc hotarele noastre cu ale Ardealului, ne luam ramas bun de la mandretele tinutului Prahova si catam spre rasarit, peste clocotisul plaiurilor, la muntii cei plini de comori - la Carpatii blanzi si darnici ai Buzaului. in jurul nostru, in lumina limpede a zorilor, se inalta mii de catedrale. Soarele rasare din spatele Siriului. Turlele ascutite prind a se rumeni. Sub noi ceata se risipeste, pale fumurii plutesc pe crestetele codrilor, incep apele sa se lamureasca pe spintecatura vailor.
De-aici pornesc si se desfac in raze spinarile raschirate ale muntilor - ca printre degetele unui pumn urias tasnesc din toate partile rauri furioase ce trag in matca lor suvitele despletite ale paraielor s-arunc-o plasa de argint peste podoabele Buzaului. in departare, cat gonesc ochii, se desfac podisuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasa in cascade pe stepenele muntilor, catra satele razletite pe vai, tarle de oi se zaresc pe sub poalele codrilor, mori si hierastraie de-a lungul apelor. Intram in trecatoarea de la curmatura Crasnei, scoboram in valea Tatarutului si iesim la carare batuta de turme in mandra padure de molift asternuta pe coastele muntelui Siriu; urcam din usor, pe sub bolti de cetini, printre inaltele ferigi iubitoare de umbra; calde, sfiicioase mangaieri de soare tremura pe trunchii aramii; in stanga se deschid luminisuri - din pragul lor catam in larg, spre miazazi; departe in zari se deslusesc catunele imprastiate pe incheieturile magurilor, intinsele obratii ale Chiojdului-din-Basca, sat mare de mosneni cuprinsi, ale caror livezi si izlazuri pornesc din pajerea hotarului si merg una pana hat in pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzaului. Dupa doua ceasuri de suis traganat iesim deasupra, in inalta si luminoasa pustietate de pe "Fetele Siriului". Ne odihnim la capatul podisului pe una din stancele ce imprejmuiesc incantatorul lac al Siriului. Sta soarele la namezi. Peste vrajitul cuprins domneste o liniste dumnezeiasca. Uimiti, ne uitam in apa lucie, in adancul albastru al acestui crampei de cer incopcit in stanci, la picioarele noastre. s-o clipa traim in basme. Aici spun ciobanii ca vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa-ntinereasca, aici isi invata puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufasii regi ai inaltimilor.
Ne lasam in jos pe paraul Mreaja, care-si trage izvorul din apele lacului, trecem prin locuri rapoase, peste grumaji de stanci, ca sa dam mai de-a dreptul, ceea ce-i pururea drumul cel mai lung, cum spune-asa de bine inteleptul nostru popor. Iata-ne in sfarsit pe frumoasa vale a Siriului, deschisa-ntre paduri de brad si plaiuri vesele, cu intinse fanete ce-ti odihnesc ochii si te-mbata de mireasma florilor. Pe valea asta, aproape de apa Buzaului, ne-ntalnim c-un tanar invatat francez, care umbla sa afle vacul si tainile pamantului in cartea necercetata inca a muntilor nostri. Frumusetile naturii, ca si ale artei, imprietenesc pe oameni usor. El vine tot din Prahova, pe alta vale insa, pe Basca Chiojdului, a vazut cam aceleasi locuri pe care le-am vazut si noi, si de aci incolo facem o buna parte din drum impreuna.
In Muntii Buzaului. Siriu
Aceasta pagina a fost accesata de 2338 ori.
