Triumful asteptarii
de Alexandru Vlahuta
Nebiruit e omul ce lupta cu credinta!
El stie ca pe lume nimic zadarnic nu-i;
Ca dincolo de truda si jertfa clipei lui,
in taina, vremea tese la sfanta biruinta;
Ca vuietele toate viseaza armonie,
Ca… este o dreptate, si… trebuie sa vie!
Talazuri navaleasca-l! vrajmasa lumii ura
intunece-i viata in bezna de minciuni!
Copiii lui inchida-l in casa de nebuni!
Loveasca-l orice mana! huleasca-l orice gura!…
El simte cum ii creste din inima o floare
Cu-atat mai luminoasa, cu cat mai mult il doare.
Te-ai intrebat vrodata din ce undire-nceata
De lacrimi tainuite se naste un izvor?
De mii de ani in piatra loveste rabdator,
Strop dupa strop, s-o sparga… Drum greu a fost…
Dar… iata!
in valuri de lumina, chemat de dorul marii,
Un fluviu nou vesteste Triumful Asteptarii.
Romanul (Arad), an. I, nr. 81, 10 aprilie 1911
Triumful asteptarii
Aceasta pagina a fost accesata de 3198 ori.
