Raspuns la o cronica rimata
de Alexandru Vlahuta
Asa-i: spre boltile tariei,
Cu jind, la ce sa mai catam,
Cand toti, sub fundul palariei,
Cate-un crampei de cer purtam?
Tu zici: crampeile-s la fel…
Pe osebitele carari
Toti ne-ndreptam catre un tel,
Unii pe jos altii calari.
E drept ca-n cele patru scanduri
Prostia cea mai guraliva
Si capul cel mai dat la ganduri
Vor amuti deopotriva.
Dar, pan-atunci, unul isi strange
Sub bolta lui, sirag de stele,
Altu-si manjeste, ori isi frange
Partea-i de cer in bucatele.
Unii in fel de fel de chipuri
Framanta tainele vietii:
Rastoarn-a marilor nisipuri,
Strabat si scotocesc planetii,
intreaba funduri de prapastii
S-ale Eghipetului mumii,
Si-n oasele fosili de bestii
Cat rostul si urzeala lumii.
Iar altii zilele-si petrec
in al orgiilor vartej:
Un trai nesabuit si sec,
intins pe patimi ca un vrej!
C-o idioata nesimtire
isi rad de tot ce-i demn si sfant
Le toaca gura in nestire,
Se bat cu morile de vant.
si pe cand tu-ntr-o sfera mica,
Ca vai de lume, te strecori,
Ei stralucesc, si se ridica,
De goi ce sunt si de usori.
Nimic nu pune frau acestor
Nerusinati, terfichi limbuti,
si, pentru ochiul lor de chestor,
Lumea e goala de virtuti!…
Prostii le par stiinti si arte,
Nebuni poetii, de legat:
Zbarnaie toti, din dible sparte,
Un cantec vechi si nesarat!…
Ei singuri se pricep la toate,
Ei filozofi, ei cantareti,
Prin ei se misc-a lumii roate,
Cu roiul spornic de vieti!
si numai pentru dansi-anume
Urzit-a Dumnezeu pamantul,
Cu toate cate sunt pe lume;
si numai lor li-i dat cuvantul!
. . . . . . . . . . . . .
Acum, raspunde de socoti
Ca ceru-i harazit de-a valma,
Deopotriva pentru toti,
Ori li s-a masurat cu palma…
*
De e, sau nu e cer, ma-ntrebi?
Ar fi nedrept sa-ti spun ca nu-i;
Dar fiecare-ndeosebi
Menita-si are partea lui:
Maret pluti-va printre veacuri
Maestrul dulce, Eminescu,
Iar gos, cu-al lui bagaj de fleacuri,
Toncescu fi-va tot Toncescu!…
Caci cum sa cred c-ar sta alaturi
Cu scumpele margaritare
Gunoiul ce cu scarba-l maturi
in intuneric si uitare!
Furlandisindu-se-n saloane,
Cu mintea stearpa si-n doi peri,
Sa faca curte la cucoane
Sunt mesteri fantii-cavaleri!
Dar cum socoti ca toti smintitii
si trantorii de cafenele,
infumurati si plini de vitii,
Sa aib-acelasi cer si stele
Cu cei ce lupta si-si aduna
in fagur sfintele gandiri,
si-si dau viata pe-o cununa
Din mana dreptei Nemuriri?
*
Politici, oratori de strada,
Stupizi, ce se socot isteti,
Fatarnici patrioti gramada,
De vorbe goale precupeti,
si literati de porunceala
Rasara-n cale-ti, cat de desi,
Tu tine insa socoteala
Ca-s multi chemati putini alesi.
Romania libera, an. VIII, 5 august 1884
Raspuns la o cronica rimata
Aceasta pagina a fost accesata de 2432 ori.
