Prima lectie
de Alexandru Vlahuta
Taci, ca doarme papusa!
MIMI
In coltisorul ei, stapana
Pe-un vraf de jucarii stricate,
Din carti de joc, din hartioare
Ea-si face parcuri si palate;
Vorbeste, rade cu papusa…
Ce fericite-s amandoua
Ca s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mparatie noua!
Papusa n-are nas, e cheala,
S-un brat din umar ii lipseste,
Dar Mimi-o vede tot frumoasa:
Caci ea e mama, s-o iubeste.
Stau si ma uit, cu cata grija
A rezemat-o de-o cutie,
si-i duce bunatati la gura
Cu lingurita, s-o imbie:
Asa, papa frumos, fii gigea,
Papa cu mama, sa cresti mare…
Apoi o sterge, o saruta
si-i pregateste de culcare:
intr-un pantof i-asterne carpe,
ii face loc s-o cuibareste:
inchide ochii si fa nani.
Papusii nu-i e somn… scanceste…
E rasfatata, vrea sa-i cante,
si basme de-ale ei sa-i spuna…
O, e un chin pan s-o adoarma.
Noroc ca-i Mimi mama buna!
Sa nu te-ncerci s-o iai in brate,
Ori s-o saruti, ca nu se lasa;
Ce-i ea, copil? Nu-si vede capul
De suparari, de griji, de casa…
Ma umfla rasul… ce draguta-i
in demnitatea ei de mama!
si cuget la o viclenie:
Te fac eu sa ma bagi in sama!…
Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Ma fac ca scot o pasarica,
si-ncep sa-nsir ce pene are,
Cat de frumoasa e si mica…
Ce bine-mi pare ca nu-i nime
Sa vada ce am eu aici!…
Dar cine-o fi? Aud prin casa
Un tropot de picioare mici…
Ma-ntorc. Cu ochii mari si limpezi
Ma farmeca, lingusitoarea!
Ce cauti, mama de papusa,
Fudula mea de-adineoarea?
Se uita dupa pasarica,
si i se pare c-o si vede;
Degeaba-i spun c-am amagit-o,
C-am vrut sa rad de ea… nu crede.
Cersind, manutele-si intinde
si de genunchii mei s-agata…
De-ai sti tu pasarica asta
Ce adevaruri te invata!
Vieata, an. I, mai 1894
Prima lectie
Aceasta pagina a fost accesata de 3482 ori.
