Partea cea mai buna
de Alexandru Vlahuta
Stand la geam c-o floare-n mana,
Cata-ntrebator spre mine:
„Nu-i asa ca-mi sade bine
Si c-ai vrea sa-ti fiu stapana?”
Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfiala prefacuta:
„Cuvantarea ta cea muta
Ma învata ce-i iubirea”
Ea la gura-si duce floarea,
Si-nchizand din ochi, suspina:
Doar o clipa de lumina -
S-a plecat Ispititoarea.
Ca un cantec îmi rasuna
Din departe amintirea …
Si atat ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai buna.
Samanatorul, an. I, nr. 7, 13 ianuarie 1902
Partea cea mai buna
Aceasta pagina a fost accesata de 2196 ori.
