Liga domnisoarelor romane
de Alexandru Vlahuta
in munti, in codri 'ntunecati,
Unde robit, de-atita vreme,
Un urias in lanturi geme,
Au mers si preoti, si soldati,
si nimeni n'a putut rasbate
Sa'i duc'o raza de dreptate!
Pe-acolo drumurile 's pline
De cruci, de ruguri, de morminte.
Tot codru'i plin de jertfe sfinte,
si'n freamatu'i auzi suspine.
Dar cata dinspre rasarit,
Ca 'n basme se iveste-o zina,
Si ochii ei aduc lumina
Eroului batjocorit.
Paseste svelta, zimbitoare,
si 'n loc de arma poart'o floare.
El, printre gene dese, grele,
Ca 'n somn privirile 'si strecoara
Ce cauti, gingasa fecioara,
In preajma suferintii mele?
Ea, surizindu'i gales, blind,
intinde mina'i delicata,
Atinge lantul... si de-o data
S'aud verigile cazind,
si robul se ridica domn:
El pare-un leu trezit din somn.
Mintuitoareo, cine esti?...
Sunt fiica ta... Tu ai strigat,
Si glasul tau a rasunat
In plaiurile romanesti!
Liga domnisoarelor romane
Aceasta pagina a fost accesata de 2153 ori.
