Ce dor ...
de Alexandru Vlahuta
Ce dor trebui sa te cuprinda
De dragostile din povesti
Cind te privesti toata-n oglinda
si vezi cit de frumoasa esti !...
Cind singura parca te sperii
De patima ochilor tai,
Ce ard de farmecul durerii,
in spasmul visului dintii.
Caci esti in virsta cind fioruri
Te-apuc-asa, ca din senin,
Cind te framinta mii de doruri,
si nici nu stii de unde-ti vin...
Iata ca prinzi sa cazi pe ginduri,
ti se lungesc ochii a drum
Cite-ti placeau in alte rinduri
incep sa-ti faca rau acum.
Te simti straina-ntre ai tai,
si stai, tinjind, intr-un ungher,
Biet suflet fara capatii,
Atit de trist si de stingher !
ti-e greu de lume si de tine;
O jale-adinca te patrunde.
Parc-ai iubi, si n-ai pe cine,
Parc-ai pleca, si nu stii unde.
Iar noaptea, cind te culci in pat,
Ca-n friguri, te cuprind calduri.
si piept si timple ti se bat
De-a gindurilor dulci torturi.
Cu fata-n sus, in intuneric,
incremenesti ceasuri intregi,
Robita de-un amor himeric,
De-un farmec ce nu-l intelegi !
Parca rasar, de mai-nainte,
in inima-ti nevinovata,
Iubiri de-acelea dulci si sfinte
Ce numa-n carti se mai arata...
Deodata-ti lumineaza-n gind,
Asa de viu, ca te-nfiori,
Un tinar trist, frumos si blind,
Cu ochii mari si visatori...
Sa fie-o umbra din povesti ?...
Caci nicaieri nu l-ai vazut;
Cu toate astea, il iubesti,
si chipul lui ti-e cunoscut !
Te uiti in ochii lui fierbinti,
si pare ca-ntelegi ce vor,
Ce taine si ce suferinti
Se zbuciuma-n adincul lor.
s-o mila te cuprinde-atunci
De tineretea ta si-a lui;
Ai vrea la pieptu-i sa te-arunci,
Sa-i plingi, iubirea-ti sa i-o spui;
si-nvinsa de dorinti secrete,
De oarba inimii furtuna,
Te-ntorci cu fata la parete
si-ncepi sa plingi ca o nebuna...
Ce dulce e acest prinos
Al unui suflet fermecat
De-un vis atit de dureros
si-atit de fara de pacat !
Ca mini ti-o rasari in cale
Frumosul tinar visator,
Podoaba gindurilor tale
si-a nempacatului tau dor,
s-aveti sa tresariti deodata,
Cuprinsi de-acelasi farmec sfint;
De-a lui priviri infiorata,
Pleca-vei ochii in pamint,
A voastre mini se vor atinge,
Tremuratoare si fierbinti,
si pe-amindoi va vor incinge
Aceleasi tainice dorinti.
El, dornic, are sa te soarba,
Cu ochi adinci si patimasi,
Tu,-nvinsa de-o iubire oarba,
La sinu-i cald ai sa te lasi.
Si moale, ca de somn topita,
O vorba nestiind sa-i spui,
Vei sta asa, inmarmurita,
Obrazul tau lipit de-al lui...
De ce nu poti impiedica
Al vremii pas neobosit,
Ca fericirea lui s-a ta
Sa nu mai poat-avea sfirsit !
Lupta, an. III, nr. 117, 23 noiembrie 1886
Ce dor ...
Aceasta pagina a fost accesata de 3422 ori.
