Mogildea
de Alexandru Vlahuta
Am invatat cu el in scoala primara. Nu mi-era drag, pentru c-avea o figura rautacioasa si pentru ca, de cite ori se uita la mine, se strimba: ceea ce a facut intr-o zi sa-mi para grozav de bine cind am vazut pe d-na Udrea c-o data mi-l nsfaca de urechi si-l toarna " la banca". Turnatul la banca era teribil. Micul vinovat era asternut cu pieptul pe capatul bancii, un monitor il tinea bine de grumaz, altul de picioare, si domnu ii tragea cu varga la ... spate, ca sa goneasca mintea la cap. Uneori domnu se infuria strasnic de tipetele nenorocitului copil, s-atunci vergile se rupeau una dupa alta, si asta-l necajea si mai rau... pe domnu, vezi bine.
-Cambur! Sa-mi aduci mini douazeci de nuiele bune; sa nu te vad cu paie de astea, ca-ti rup urechile!
-Am inteles!
S-a doua zi baiatul butnarului de la Podu-Verde - Camburachi gogolos - venea cu maldarul la spinare.
Ce ochi de drac impielitat avea Mogildea; si ca un viezure isi rasucea capul - o clipa n-avea astimpar. Baietii ii ziceau "Michiduta". Nu puteam pricepe unde disparea el in timpul recreatiei; intotdeauna o zbughea pe poarta cu citiva tovarasi, si cind se intorceau, aveau si ei un aer misterios si viclean... Stiam ca "tata" lui Mogildea e legator de carti, si ca sade peste drum de scoala. Mai auzisem ca " Michiduta are dugheana n girliciul unei pivniti", dar fiindca eu apucasem din capul locului sa ma uit la el cu sfiala, ceea ce neaparat ii facu sa ma priveasca de sus, se stabilise de la sine intre noi amandoi un fel de mica dusmanie, care ne indirjea si ne stringea pumnii pe sub banca, in asteptarea surda a unei definitive incercari de forte pe dealull Tuguetei. Nu stiu de ce mi-era frica de el, desi era mai mic decit mine. Imi intrase-n cap c-are sa ma umileasca. Dar intr-o zi am repurtat o victorie de care si astazi, cind mi-aduc aminte, parca ma umple un sentiment de mindrie. D-nu Udrea ne explicase " prinderea lui Iisus din gradina de la Ghetsemani".
-Care stie s-o spuie si el asa?
Un moment de profunda tacere. Era primavara; baietii se uitau la un zarzar batrin, care inflorise devreme.
-Eu...
Si ma scol, ridicind doua degete: dar ce tare-mi batea inima!
-Spune!
Domnu isi lasa plictisit capul pe mina; monitorul e la banca intai imi arunca o cautatura infernala... Imi dresei glasul si-ncepui...
Frumos trebuie s-o fi depanat eu, caci domnul Udrea isi ridica o data capul si-mi spuse un "bravo, piciule!" care-mia duse tot singele-n obraz.
-Spune-o si tu, Tabirca!
Modestia la o parte ... n-avea de-a face.
-Iesi afara, magarule! Ia-ti si catrafusele de-acolo, spurcaciune! Treci, piciule in locul lui! ... Asa! Si poarta-te frumos.
Iata-ma-s monitor pe clasa a VII-a! Multe bucurii am avut de-atuncea, multe emotiuni mari si fericite am apucat n fuga vietii, dar fericit si mindru ca-n ziua aceea nu m-am simtit niciodata. Dupa ce-mi asezai cartile si caietele in banca, inaintai binisor capul si-mi numaram supusii: erau opt. Ma mai uitai o data bine: da, in celalalt capat al bancii, care se chema coada ... pricepeti de ce, era chiar el - smolitul si micul Mogildea. De asta data nu se mai strimba la mine.
Mi se paru un an pina s-aud clopotelul.
Asadar, Michiduta era " in sada" la mine: dimineata si demiaza eu il ascultam, eu ii privegheam caietele, eu ii puneam note la invatatura si la purtare, in catalogul meu, scris de "mos Petrachi" cu cele mai frumoase litere gotice ce am putut sa vad vrodata. Sa fii student in clasa II-a primara, si sa ai - pe linga aceasta onoare - si opt baieti in sada, mi se pare ca e de ce sa te fudulesti. Va puteti inchipui cit de adinc ofensat m-am simtit cind un ticals de alvitar mi-a strigat, intr-o zi, de la spate : "Hei, mai baietas, iti pica batista!". M-am intors fireste sa vad ce e : imi atirna ceva, dar nu era batista. Alvitarul pufni in ris. Ce dobitoc... Sa-si bata joc de-un monitor! Dar si mama, zau, pesemne ca nu mai stia alta croiala de pantaloni!
-Hai, nu vrei sa vii cu noi?
-Unde?
-La mine ... la dugheana!
Ce limpede mi s-arat-acum in minte... sint douazeci si sase de ani ... toate se dau la o parte ... vad casuta lui Mogildea, o baba sta la fereastra si se uita cu drag la noi, o bura de ploaie ne lustruieste ghiozdanele de glant, aud clanta de la portita, si pe Michiduta rastindu-se - era la el acasa :
-Da, haideti intrati, ce dracu!
Si mergem cu totii in fundul gradinii, o rata leseasca fuge-naintea noastra, macaind, speriata. Michiduta, scoate-o cheie din buzunar, descuie lacatul si da usa la o parte. O, ce minune? Cine l-ar fi crezut asa de bogat? ... Pe politi albe de brad, de o parte si de alta, n girliciul pivnitii, toate bunaciunile pamintului ... si cu ce rinduiala sint asezate! In cutioare de carton: rahat, smochine, roscove, halva, migdale, cofeturi ... Ochii lui Michiduta sticleau ca ochii de pisica. Ne-asezam jos pe treptele girliciului.
-Da-mi de sase parale cofeturi de cele galbene...
Pe taviti de mucava micul negustor isi serveste musterii cu o indeminare care ma uimeste; el cintareste tot ce da.
-Da' tu ce vrei? Spune.
Eu ma uit tinta, c-o pofta de care mi-e rusine, la un botisor de icre negre, cit o nuca, asezat frumos pe-o frunza de vita. Ma gindesc ca n-am nici un gologan, si-mi lasa gura apa.
-Te cred, draguta, dar sint cam scumpe! ... Ai parale?
De unde-a stiut Michiduta ca eu poftesc la icre? .. S-apoi, de ce mi-o fi vorbit asa peste picior? Recunosc ca el e cel mai bogat si mai fericit copil din lume, si simt pentru el o admiratie pe care-mi dau toata osteneala, s-o ascuns, dar si eu sunt monitor ... si miine eu il ascult, eu ii pui nota ...
O, nelegiuit corumpator de suflete, ispita infernala!
Cu virful briceagului, trei firmituri cit grauntele de popusoi, numai trei firmituri ... uscate, pline de colb ... N-am mincat icre asa bune de cind sint! ... Nenorocitule, iti maninci constiinta si gloria ta de monitor!
*
-Banca a saptea! ... Cum a mers Mogildea?
-Bine, domnule!
-Ce nota i-ai pus la geografie?
-Prima.
-Ce spui, frate? Ia iesi, Mogildea, la harta, sa vad si eu minunea asta?
In clasa s-a facut intuneric ... si n-am mai simtit nimic. Cind m-am desteptat, eram in genunchi la tabla, urechile imi ardeau ca focul, Michiduta se strimba la mine, iar eu aveam sentimentul ca mor.
Mogildea
Aceasta pagina a fost accesata de 10873 ori.
