Literatura-industrie
de Alexandru Vlahuta
Afise mari, lipite pe chioscuri si pe zidurile capitalei, trimbiteaza de vreo doua saptamini "irevocabila" aparitie a unei reviste literare intitulate Carmen-Sylva. Numele redactorilor, cel putin acele cari stau tiparite pe afis, sunt putin cunoscute, ca sa zicem ca nu-s deloc cunoscute in literatura.
-Ce-are a face? imi vor raspunde tinerii redactori, nici un autor n-a fost celebru inainte de a scrie, cele mai mari genii au inceput prin a fi necunoscute...
De, scumpii mei, dar nu aceasta e hiba intreprinderii voastre. Eu cred bucuros ca aveti talent si dor de munca, dar, tocmai pentru aceasta, n-as vrea sa debutati in literatura negustoreste. N-as vrea sa puneti cele mai curate sperante, cele mai sfinte si mai entuziaste ginduri ale tineretii voastre subt ocrotirea unei etichete de care s-au folosit si se folosesc atitia comercianti in desfacerea articolelor de toaleta. Avem parfum. "Carmen Sylva", pudra, pomada, sapun. "Carmen-Sylva". Pina la voi insa nimeni nu s-a gindit sa ne ofere literatura "Carmen-Sylva". E greu de inteles, in orice caz e trist de cercetat ce a trebuit sa se petreaca in constiinta voastra cind v-ati hotarit sa faceti apel la gloria de literata si la clementa de regina a suveranei noastre pentru a va sprijini cei dintai pasi, pentru a scurta din stralucirea ei ca o pulbere de aur peste cele dintai daruri, pe cari talentele voastre le intind literaturii acestei tari.
Nu prin palat trebuie sa treaca adevaratele talente la nemurire. Aveti voi convingerea ca sinteti inzestrati cu destula putere, ca sinteti destul de armati pentru a va arunca in nobila si generoasa lupta pe care o intreprindeti? Simtiti in voi "focul sacru", nevoia de a va spune cuvintul vostru , de a constribui cu munca si luminile voastre la desertarea spiritelor, la inaltimea inimilor, la gloria neamului vostru? Credeti in adevar ca sinteti necesari literaturii? Adresati-va atunci diretc publicului. El are s ava asculte, are sa va inteleaga, are sa va iubeasca. El singur poate sa va dea ceea ce niciodata splendoarea palatelor si munificienta suveranilor n-au putu sa dea unui scriitor.
Stiu ca lupta-i grea, si "cararile vietii fiind rgele si inguste" v-ati gindit ca nu e rau sa va asigurati, pentru a le putea strabate cu succes, si alte ajutoare, afara de propriile voastre talente.
Dar nu uitati, dragii mei, ca cel mai mare si mai glorios poet al acestei tari la virsta voastra a stiut sa rabde zile-ntregi de foamne, si, la nevoie, sa doarma intr-un grajd. Si lui i-ar fi placut sa traiasca bine, si ce lesne i-ar fi fost cu claitatile lui, si cu mai putin scrupul sa-ti faca o forta din slabiciunile omenesti. Dar un artist adevarat e mindru, ca un rege, caci rege e si el. Ginditi-va la poetul vostru iubit si spuneti daca el ar fi primit vreodata sa faca parte dintr-o societate de tineri cari-si pun entuziasmul sub protectia palatului.
Nu, scumpii mei, nu e demn sa faceti din literatura un taler de cersetorie. Arta n-are ce cauta la palat. In orice caz, ea trebuie sa intre in picioare acolo, nu pe brinci.
Sinteti tineri, si-mi pare rau ca ma vad nevoit sa torn putina apa rece peste avintul si iluziile voastre. Dar credeti-ma ca mi-e imposibil sa prives ccu incredere, si mai ales cu simpatie, chipul straniu, ca sa nu zic alt cuvint, in care va anuntati debutul literar. Sincer va spun, am rosit cetindu-va afisele.
Literatura pe care ne-o fagaduiti miroase, cit de colo, a sapun ... "Carmen-Sylva".
Si e trist, nespus de trist.
Literatura-industrie
Aceasta pagina a fost accesata de 2166 ori.
